Aripi de înger

De-aş putea lăsa cărnii
doar păcatul
aş crede că sufletul meu
capătă aripi de înger

de unde atâta alb să fur
şi cărei zăpezi
să-i răpesc ghioceii
când frigul neputinţei
îmi schingiuie
mormanul ăsta de oase?

de mi-ai duce Doamne tălpile
prin locuri neumblate de fiare
unde iarba se scaldă în imnuri
şi soarele se încolăceşte
pe trup de arbori

numai Tu ştii
cât apus mă doare
şi ce cruce port pe umeri
de aceea las Cuvântul
să pătrundă în piele
captiv să rămână
până voi căpăta aripi de înger