ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
sâmbătă, 14 august 2010
Permanenţă
I-am spus soarelui să mă lase pe mine să te mângâi prima, în dimineaţa asta, nu din egoism, ci din dorinţa de a fi căldură în sufletul tău din bărbatul cu floare lumina răsare în fiecare clipă eu o culeg şi gust dragostea pe care o împrăştie mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu