Ar fi mai bine!

Ar fi mai bine poate
în braţe să iau vina
s-o legăn, să adoarmă
ca valul pe un mal
să trec în nori nisipul
să risipesc lumina
şi-un cântec să-mi topescă
suspinul de cristal!

Ar fi mai bine poate
să uit pentru o vreme
că tot ce-i rădăcină
se-nfige în pământ
că orice rugă blândă
acum îmi e străină
şi sensul e tăcut
în trupul de cuvânt.

Ar fi mai bine poate
să rătăcesc în umbre
sporind a serii taină
îmbălsămând un vers
să uit în adormire
imaginile sumbre
şi luna s-o topesc
în foc de univers.

Ar fi mai bine poate
absentă să rămână
fiinţa mea de lut
născută-n primăveri
să treacă peste noi
aceeaşi săptămână
de patimi încărcată
şi plină de poveri

Aşa ar fi mai bine
pentru eternitate
să treacă drumul sării
peste copacii goi
în toamne desfrunzite
la marginea uitării
ar fi mai bine poate
ca să uităm de noi.