Păşesc în dimineţi
cu somnul vieţii pe buze
mă trezesc doar pentru a trăi
după cum soarele mă îndeamnă
rareori câte-o perdea de nouri
îmi îngreunează drumul spre tine
şi-atunci
îmi rămâne gândul că te am,
oricare ar fi culoarea cerului.
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu