sâmbătă, 14 august 2010
Ciotul
inspirată de blogul http://mihailadavid.blogspot.com/2010/08/ce-este-omul-ca-sa-te-gandesti-la-el.html
sursa foto internet
M-ai eliberat, Doamne
de cele două mâini
de picioare,
dar nu şi de povara asta de suflet
pe care o las să se zbată în coş de piept
prins între gratii de coaste
şi atârnând într-o ţeastă
cu minte
nici şarpe nu pot să fiu
în peticul meu de lume
ruga nu-i pentru mine
ci doar pentru cei care ştiu
numele Tău
curat ca o lacrimă albită de vreme
doar că ei nu mă vor
nu mă recunosc
fusesem cândva o arătare
cu mâini şi picioare
ştiam ce-nseamnă mersul
şi mângâierea blândă
ştiam ce-nseamnă pasul
şi durerea acută
pipăiam
acum sunt doar al lor
o umbră călătoare
un ciot pe pământ
din copacul ce răsărise cândva
printre oameni cu nume de vânt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu