A ta, întotdeauna

Înserările ni se ascund în suflet
atunci când nu mai avem cuvinte
spălate de ziuă
când lumina se strecoară
în fapte săvârşite
pentru a ne ispăşi vechile păcate

Adăpăm fiecare imagine
cu apa unei stele
care-a strălucit cândva
fără să ştim că
odată
ne vom întoarce
să ne scăldăm în amintiri

zboară îndoiala
şi rămâne în vatra vieţii
cenuşa unor certitudini
pe care doar noi le-am trăit odinioară
pentru că păsările se întorc la cuib
iar apele în matcă
pentru că vântul e al iernii
şi bruma e a toamnei
aşa cum ea va fi întotdeauna a ta.