Prima iubire

Poate că prima iubire
mai aleargă prin iarba tinereţii
plictisită de ziua măruntă
şi de cleveateala serilor
nemulţumite de treceri

n-o lăsa, omule
neînflorită
pune-i apă la rădăcină
şi luminează-i chipul c-un zâmbet
timpul nu stă să te-aştepte
niciodată,
iar anotimpurile
se joacă de-a v-aţi ascunselea cu
sentimentele tale

când o să termini de numărat,
vei avea surpriza
să n-o mai găseşti
când va alerga nebună
să apuce din timpul ce-a fost
măcar o fărâmă

dacă o vei afla,
e bine să mă strigi pe nume
nu se ştie cine îţi va răspunde:
eu sau ecoul...