duminică, 11 iulie 2010

Înainte de toate

Înainte de a pleca
ţi-am lăsat în şoapta serii
un cântec,
de atunci Luna capătă chipul meu
şi-ţi mângâie cu sunet de liră
pasul tăcut prin ograda nopţii.

Înainte de a tăcea
ţi-am scris pe un colţ de stea
cuvinte

le-ai răstălmăcit în căderi
şi-ai prins în gene de nori
semnificaţii

atunci când vor clipi,
ploaie să se scurgă în pământul
din care-am răsărit
odinioară.

Înainte de a muri
îţi voi lăsa pe o filă de carte
un poem născut din aşteptare,
tu-l vei citi
şi vei şterge uitarea din stihuri--
n-am să-ţi fiu decât o amintire...




Asculta mai multe audio Muzica

Un comentariu:

  1. "Înainte de a muri
    îţi voi lăsa pe o filă de carte
    un poem născut din aşteptare,
    tu-l vei citi
    şi vei şterge uitarea din stihuri--
    n-am să-ţi fiu decât o amintire..."

    De remarcat finalul - şi nu numai. Sunt un atent privitor al finalurilor de poezie, pentru că acolo trebuie concentrată esenţa întregului poem. Din câte observ până acum, reuşeşti să închei poemele cu mare lejeritate. Trimiţând cititorul în meditaţie.

    Gânduri bune şi la bună recitire!

    RăspundețiȘtergere