Cunoaştere târzie

Dacă aş fi doar un trup
şi tu doar un pas,
drumurile s-ar scutura de mers,
iar îngerii n-ar mai avea glasuri
să-ţi strige în fugă iubirea;

cât de frumoasă poţi fi
să înconjori cu braţe-liane
un gând,
să te roteşti pasăre
înălţând o idee
ori să prinzi rădăcini
în pământ stropit cu dragoste?

doar o rază te poate atinge
să-ţi şoptească
în buza dimineţii
că fericirea-i precum roua :
stropi care adapă
şi-apoi pier în dorinţa unui soare.

în cântecul tău
niciun glas nu se aude
fără cunoaştere,
de aceea, când ne vom şti,
va fi demult prea târziu.


Asculta mai multe audio Muzica