Gravură

Asculta mai multe audio Muzica

Când plouă
pe caldarâm,
sofisticat ,
mai cânt
romanţa mea albastră
te caut printre stropi,
uitat,
dar tu nu eşti
şi-ntr-o fereastră
îmi face-un semn
aşa, curbat,
eşarfa unui gest naiv
pe care-l mai vedeam arar
suit
pe-n cadru fin
de portativ;
era un cântec dintr-o frunză
cu rochie de clorofilă,
căzută din arţar
în grabă
şi aplecându-se umilă
în faţa mea
ca s-o ascult;
eu căutam confuză
un menestrel plecat
care-aducea pe buză
sărut în ploaie
şi pas tăcut pe pietrele din drum;
acum mă prind în fum
să-i desenez contur
măcar aşa
mai pot să fur
iluzii la pachet, în ploi
să pot păşi pe dalelele încinse
de cuptor
schiţând ca-ntr-o gravură
mersu-n doi.