duminică, 11 decembrie 2011

Joc de iele




Tăcerile mele sunt cântec de iarnă,
Solfegii uitate pe-un ram adormit,
Vlăstare de sunet pierdute-ntr-un mit
Ce şuier de vânt în uitare îmi toarnă.

Tăcerile mele au chipuri cernite,
Le flutură neguri în ochii umbriţi
Iar ziua le-mparte aceiaşi ursiţi -
Colindele serii spre mine, iubite!

Suave, în cântec, tăcerile mele
Sihastre se-nalţă în iarnă mereu,
Privesc legământul ştiind că ţi-e greu
Când prins eşti, iubite, în jocuri de iele.

2 comentarii:

  1. tăceri viscolite și mâinile tale
    desprinse din iarna ce numele-ți știe,
    așterne-mi tristețea pe coli de hârtie,
    în lumea de gheață-fierbinte scrisoare.

    (suave tăcerile tale, anna mea.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, de câte ori te-am strigat, elena mea!

    Scrisoarea aceasta va spune cuminte
    de ce prin zăpadă las cântec de dor...
    cu tot dragul, anna

    RăspundețiȘtergere