sâmbătă, 17 decembrie 2011

Dispariţie

Ţi-am căutat surâsul în zăpezi
Eram un fulg pierdut într-o ninsoare -
Aroma albului de prin livezi,
Baletul vremii prins în nimb de floare.

Ţi-am pus în palme numai visul meu
Tu mi l-ai frânt în cumpăna secundei,
O pată am rămas pe-un imprimeu,
O lacrimă în frământarea undei.

Vei strânge, poate,-n braţe mii de fulgi -
Petale-nzăpezite de lumină,
Din apa nemuririi ai să smulgi
Tăcerile ascunse-n lob de vină.

Colind în iarna mea făr’ un răspuns,
Răsuflul vântului m-adoarme-n moarte
Azi dansul meu de gheaţă e pătruns -
Nu mă-nţelegi şi visele-s deşarte.


3 comentarii:

  1. ....te simt si te-nteleg.....nici somnul nu-mi e lin...imi e doar cosmar si tresarire....sunt ca o pasare ce se teme sa se apropie de oameni...mi-e sufletul tulburat si visele cosmaruri...si inima in salturi de durere....

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim, poate ai depărtat iubirea de inima ta! Nu ştiu cine eşti şi nu-mi prea plac scrierile sub anonimat; arată slăbiciune, teamă şi fugă de asumarea unei responsabilităţi; Aici, pe blog, nu trebuie să fii decât pasăre în lumină...
    anna

    RăspundețiȘtergere
  3. Iubirea??!...nici vorba sa departez iubirea...caci tot ce e iubire...e parte din om si Dumnezeu.Poti spune: de maine nu mai iubesc!?....care e omul ce iubeste si-i poate porunci inimi sale?
    stii...soarele rasare ca sa mangaie pamantul....sa-l linistesca...sa-l incalzeasca...nicidecum pe om,caci omul....e o parte din Dumnezeu!...iar pe unde trece omul,sfinteste locul!Luna apare pe cer ca sa mangaie pomi,sa adorma florile si sa sarute lacurile si sa lumineze cararile,nici de cum sa-l legene pe om,caci omul e leganat de Sf. Duh care il plimba intre cele doua lumi aratandu-i in vis frumusetea sau intristarea.Asa e iubirea!Ea face parte din tin tine,nu e haina sa o pierzi si nici lemn sa o cioplesti.Ea,iubirea,e respiratia,gandul,miscarea,trairea,bucuria si durerea.

    RăspundețiȘtergere