joi, 18 februarie 2010

Val

Visul tău s-a întrupat
într-o cădere de brumă
era frig
şi scoicile dormeau
sub rădăcini de val

o mare se colindă
de la un capăt
la altul
precum se citeşte o carte
sau un om

trebuie să-l parcurgi
cu palmele
cu mintea
cu sufletul
cu gândul
oricâtă nedumerire s-ar aşterne
în mersul tău pe meridian

de câte ori visez,
m-aştern mare,
iar tu mă colinzi val
şi-amândoi ne pierdem pe ţărm
uniţi în sărut de fum

acolo se termină drumul


Asculta mai multe audio Diverse

Un comentariu: