sursa foto iscan oglu deviantart
Când ochii-i înclin către seară
mă tem c-ai să pleci printre nori
mă-nclin către tine vioară
şi-i pun un arcuş de ninsori
mă ning spre o geană cuminte
privirea e doar un balsam
în palme-mi adastă cuvinte
silabele-ţi bat iar la geam
dar sticla e rece, albastră
şi chipul tău pare absent
priveşti printr-o albă fereastră
un gest depărtat, inocent
regretul se-mbracă în ceară
se scurge-ntre lună şi vis
exoduri spre goluri vin iară
şi pierd în genuni ce-ai promis
mă duc înspre vechea uitare
nu ştiu doar femeie să fiu
priveşte spre sacre altare
acolo e spiritul viu
în dragoste-mi pun nesfârşirea
şi focul ce-l port în priviri
plăcerea de-a-ţi fi oglindirea
când pasu-ţi măsoară iubiri.
Poezia ta e superbă şi pare plină de tâlc.Poate e doar imaginaţia mea...dar parcă printre rânduri întrezăresc o adevărată poveste...de dragoste, în toate felurile!
RăspundețiȘtergeresunt multe de zis...dar încă nu-mi permit, deoarece nu vreau să deranjez....încă!
şi ceva...ce m-a mirat...
"Întotdeauna ne căutăm timpul...bun regăsit aici!" - ai scris pe pagina mea...pentru că ne ştim din altă parte...sau doar pentru că în motivul "timpului" în poezie ne leagă oarecum.