Nu

Nu se mai naşte uimire în cercuri
Nici cumpene-n lemn nu se mai bat
În ochi de smarald vin stele în sferturi
Sclipesc o frântură, prin ceruri răzbat.

Nu se mai scriu epistole-n plicuri
Cuvintele-s zdrenţe cu iz de trecut
Se caută-n raft pungi cu nimicuri
Cu chip luminos şi-aspect prefăcut.

Nu se topesc în uitare distanţe
Sub coajă musteşte dor nepătruns
Lăsând pe cărări tabele cu ştanţe
În care iubirea e-un bun ascuns.

Nu se rănesc primăveri în derivă
Mugurii cântă aceleaşi refrenuri
Se împletesc în tăceri deopotrivă,
Plâng câteodat' la plecare de trenuri...