În dimineaţa asta
se făcea că te privesc
printr-un ochi dezgolit de culoare
lacrimi de ceară prelinse
pe-un obraz răstignit în uitare
matcă au găsit în palme cu piele de piatră
am stins marmura plângând
din daltă
tu nici măcar nu m-ai auzit
în pântecul morţii răsărise începutul
desenat în alb şi negru
îngeri de carton căutau curcubeie
să-şi scalde trupuri obosite de zbor
fiinţa-mi stinsă
mai adăsta pe margine de naştere
în pripă, o privire de foc
îmi luminase coapsa flămândă
şi sânul
nu ştiam atunci cum e să renaşti
din tremur lovit cu sete în piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu