vineri, 19 februarie 2010

Descoperire



În dimineaţa asta
se făcea că te privesc
printr-un ochi dezgolit de culoare

lacrimi de ceară prelinse
pe-un obraz răstignit în uitare
matcă au găsit în palme cu piele de piatră

am stins marmura plângând
din daltă
tu nici măcar nu m-ai auzit

în pântecul morţii răsărise începutul
desenat în alb şi negru
îngeri de carton căutau curcubeie
să-şi scalde trupuri obosite de zbor

fiinţa-mi stinsă
mai adăsta pe margine de naştere
în pripă, o privire de foc
îmi luminase coapsa flămândă
şi sânul

nu ştiam atunci cum e să renaşti
din tremur lovit cu sete în piatră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu