Crede!

Peste corzile viorii
lunecă un arcuş
a tânguire în seară
nu-ncape durerea în cântec,
în vremuri
şi noaptea în lume coboară

o suliţă veche
de clipă arzândă
îşi caută-n mână cuibar
în ritmul frenetic
doar ploi murmurânde
s-aprind răscolind iar şi iar

eu nu te-am iubit
poate ceru-ţi va spune
de ce un genunchi am trădat
când mîna întinsă
spre-o altă minune
în suflet ai strecurat

fii sigur, iubite,
că doar veşnicia
tranşee spre noi va săpa
şi-atunci îmi vei spune
de ce bucuria
va fi doar a mea şi a ta...
795