Despre ninsorile din noi şi altele...

Să nu ucideţi niciodată visele!

La mulţi ani

vă urează ana sofian




Fantasme gri

şi-un cer prea-ncarcerat

pentru noi doi

trei nori ţintaţi

ca nişte cai

aleargă-n tropote de ploi

lipsesc ninsori

sunt fulgii iar plecaţi

în pribegie

doar stropi nebuni

gonesc hoinar -

izvor în noi de agonie

să inventăm

ursind culori

un dor nebun de ape

şi să iubim

aşa cum ştim

aproapele de-aproape

lipsesc ninsori

şi-n mine ierni

aşteaptă-n zori mirarea

când primul fulg

trimis din cer

va netezi cărarea

şi-atunci iubite

voi striga-n

cuvinte interzise

despre ninsorile

din noi

şi visele ucise...

Atingere

Priveşte-mă acum,
în iarnă,
când clopotele-mi poartă strigătul
dincolo de munţi,
când ninsorile se joacă-n părul zilelor
şi-şi plimbă graiul
prin calendare nescrise.

Priveşte-mă aşa cum sunt:
cu ochi de stea
şi glas de noapte adâncă
amestecând visuri în rostogol de ceaţă,
cu braţe deschise a chemare
şi zâmbet de ramură ninsă.

Nu-mi face icoană
de amintire,
ci caută-mă-n zecile de cuvinte
aşternute pe cărări,
să nu uiţi niciodată
drumul înapoi.

Când iernile plâng,
vântul le mângâie zăpada,
chiar dac-o împrăştie pe coline...
ce rost ar avea risipirea-mi
fără atingerea privirilor tale?

Îndoială

sursa foto photodom.com

Va ninge pentru noi ca la o nuntă
Cu albe flori dintr-un cireş uitat,
Va ninge cu o pulbere măruntă
Serafic, blând, ca într-un descântat

Rostit încet, în cumpănă de ceasuri
Când ornicele-şi varsă timpul greu,
Când minutarele nu fac popasuri
Punând cuvinte-n pasul de coreu.

Ninsorile ne vor fi martori iară
În brazde stinge-vom tăceri la rând
Când seva nouă-n rădăcini, amară
Ne va hrăni cireşu-n ierni albind...

În iarnă-o mirare

sursa foto photodom.com

Pe braţ de stejar pun mirarea
O-nalţ către ceruri în rugă,
M-ascultă în taină şi marea
Iar verbu' a iubi se conjugă.

În vântul ce ţipă sălbatic
Uimirea e-atâta de scurtă,
Se scutură-un nor fantomatic
Ninsorile vin iute-n hurtă.

Nici veşti nu mai am de la tine,
Sunt porţile-aşa îngheţate,
Dar nu pot pleca şi, vezi bine,
Mai strig pe la uşi de cetate.

În iarnă te caut, nălucă,
Pun stihuri să-ţi cânte colinde
Vreau timpu-napoi să ne-aducă
Iubirea, când vraja se-ntinde...

O femeie pe drum

Dorinţele noastre
alergă spre zenit
ca nişte inorogi
veniţi să se adape
din nisorile de suflet

n-am să te iubesc mai mult
şi nici n-am să te urăsc,
n-am să te iubesc altfel
şi nici n-am să te prigonesc,
poate-am să te iubesc
aşa, simplu
fără plecări şi sosiri
fără-ntârzieri
fără patimă
şi fără motiv

am să te-nconjor c-o stare
spovedindu-mă Cerului
pentru ceea ce sunt acum:
o femeie pe drum.


LARA FABIAN - Love by grace

Asculta mai multe audio diverse

Niciodată

sursa foto Igor Voloshin


Niciodată n-ai să ajungi.

Poate doar după asfinţit
când umbrele sunt prelungi
şi pasul meu e chinuit
de mers
de drum istovitor

şi n-ai să ştii
de ce mă dor
cuvintele lăsate-n stei
când flori de colţ
vor răsări din ochii mei

să nu mă frângi
sub talpa ta
de poţi să strângi
tăceri
să nu te-ntrebi spre răsărit
Oare cu ce-am greşit?
De ce nu te-am găsit
aici
la fel ca ieri?

Crez

În iarna mea
colindele-şi spun crezul
tăcut
printre zăpezi curate

în iarna mea
se-aude doar nechezul
sălbaticilor cai
ce duc în spate
ninsorile

prelungi ca nişte depărtări
în care ne vom stinge
absent
şi unde arătări
vom deveni în zilele geroase

când flori sculptate
ne vor adormi în oase
ca-ntr-o colindă
murmurată la fereastră

în iarna mea
cu mantie albastră...

O carte

sursa foto photodom.com


Nu mi-ai bătut demult în poartă
Vei fi plecat printre străini
Colindele în prag te-aşteaptă
Şi-n ramuri pline de ciorchini

Unde zăpezile albastre
Sculptat-au floare din ninsori
S-aducă-n visurile noastre
Doar bucurii de sărbători.

Te-aştept în colţul mic din tindă
Opaiţ vechi am să aprind
Voi şterge-a timpului oglindă
Şi mâna caldă o să-ţi prind.

Că mi te-ai dus tare departe
Unde scrisorile n-ajung
De-aceea scrie-voi o carte
Tristeţea-n stihuri s-o alung.

Singurătăţi neclare

sursa foto photodom.com

De-ai fi doar un pustnic, străjer în lumină,
Te-aş scrie-n zăpezi cu armură de bronz,
Desculţă-aş păşi când un clopot anină
De turle un strigăt, un sunet gablonz.

În taină ţi-aş fi o eternă ninsoare,
În simţuri ţi-aş pune luciri de smarald,
Să nu mai fii singur şi-amară uitare
S-arunci depărtării,-n al hăului fald.

Chilia din munte să fie-o baladă,
Iar văile clare să cânte-un colind,
Din cetini de brad amintiri să ne cadă
Să fim împreună:-ascultând şi iubind.

O femeie iubită

sursa foto photodom.com

O femeie iubită
nu se strigă pe nume
nu se caută-n zare
nu se ademeneşte cu priviri

o femeie iubită se ţine în cântec
şi se aşază-ntr-o ramă
precum o icoană -
spre răsăritul unei existenţe

ea e începutul firav al unei zile
statornicia unui sentiment
şi licărul gândului tău
când nopţile traversează
vieţi trecătoare

o femeie iubită
e marea -
veşnica oglindă pentru cerul
credinţelor tale

Vid

Din cântec te scuturi iarnă-ncepută
Mă ningi înspre tâmple cu albe tăceri
Te clatini spre mine, ţi-i nota acută
Pui viscole-n strană, în nopţi doar dureri.

În clopote-aşterni colinde albastre
Pretexte să scot în lumină cântări
Se-aşază pe cruci azi visele noastre
În dansul de fulgi privim arătări.

Mă strigă-n vâltoare doar lupii flămânzi
E miros de viaţă în pas neştiut,
Îşi poartă-n troiene-ale foamei izbânzi
Atacă, sunt aprigi, eu sunt abătut...

Clopote

Autor: Mihail Gavril Titlu lucrare: Clopote la Voronet


În vitrină
clopotele stau de vorbă
lucesc în lumină
se minunează de fulgi
şi trag semnale de alarmă
când sosesc viscole

în biserici
clopotele vestesc morţi
însoţesc miri
şi primenesc slujbe

oare de ce în mine
clopotele
sună doar a plecări?

Nu simplu decor...

foto Dima Sarnikov

Mi-eşti iarnă
nu simplu decor hibernal,
se scutură-n mine ninsori
infernal
şi vântu-i depeşa
din nouri trimisă,
e cartea ce-am vrut-o
demult a fi scrisă.

În mine-i răceala tăcutelor seri
din care-alungai ceţuri lungi,
monotone,
topite-n zăpada fugarului ieri
- un cântec ascuns pe-arpegione .

Să-ţi spun în ce iarnă
colind fără drum?
Nu-i nume să-l ştie pădurea-n decembre
amurgu-i sălbatic,
e plin de fum
şi-mbracă depeşe-n tenebre.

Înălţime

Lara Fabian - Perdere L'amore

Vezi mai multe video din vedete



Nu ştiu să-mi las pradă carnea
în ghearele tale hulpave
ce-mi zgârie stânca
pe tâmple
şi-mi scurmă văzduhul cu sete,
poate-i mai bine de-nvăţat a zbura –
să se-ntâmple -
departe,
în sus,
unde Tăriile să mă-mbete
cu-argint din izvoare
şi veşnicie din coamă de brazi,
s-alerg prin splendoare
spre ceruri,
eu să sporesc în iubire,
tu să mai scazi
din uitarea ce-mi ară pe glie
când plâng,
negându-mi tristeţi ce adie
vremelnic
şi cugetu-mi frâng.

Depeşă

Şi strecurat,
precum un hoţ de buzunare,
m-ai tot pândit,
mereu m-ai pus la încercare
credeai că nu te pot vedea
liliachiu,
cu pleoapele căzute?
ghiceam sub ceruri
dorul tău, iubite
amurg

cu sârg
mi-am dus plecarea pe coline
acolo-i crucea scrisă pentru mine
în lemnul de mesteacăn argintiu
va răsuna, cât va fi viu,
un cântec
pe care mâine, toaca din pădure
îl va rosti amar, a despărţire!

Alegorie

sursa foto Dima Sarnikov

Se fac troiene ;
din alămuri
pocnesc nesocotite-n zgomot
vânturi obosite
şi, oropsite,
printre fumuri,
descoperă pe rând ispite -
ninsori ce-n coama argintie
pun inorogi s-alerge iute,
sălbatic, o alegorie
se ţese-n forme desfăcute
din nestatornice îndemnuri
purtate-n plagă de cuvânt
când înfigeam un colţ de floare
în stratul negru de pământ.


Tarja Turunen - Boy And The Ghost

Asculta mai multe audio diverse

Azi ninge în mine

Azi ninge în mine
e bină să ştii
că iarna-i de ceară,
pe câmpuri pustii
colind rădăcini
pentr-un trunchi de-mprumut
şi vremii îi spun
cât de mult a trecut.

Azi ninge în mine
şi-n glasul din ler
se scutură ramuri,
se tulbură cer,
petrec într-un cântec
de flori prinse-n măr
cuvinte-nsoţind
un vechi adevăr.

Azi ninge în mine,
în albă maramă
păstrez lăcrimând
un chip prins în ramă
şi frunze-i presar
din creanga de brad,
mă-ncumet să cânt
răsar, apoi cad

în somn de decembre
cu ger ascuţit;
azi ninge în mine
cu vânt nenuntit...

LARA FABIAN - Ne lui parlez plus d´elle

Asculta mai multe audio diverse

Rămas bun!

PHOTOSB

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de-a-nfrunta clipa,
clipa în care-ţi spun că,
în oglinzile tale,
femeile sunt licăr de stele.

E-adevărat
că de pe pământ
toate par la fel, dar
atingându-mă de ele,
le-am zărit colţurile
şi-n rotirea mea pe boltă
m-am ciobit -
nu pot fi întreagă a ta
strălucirea mea-i doar o simplă lumină
pe care preferi s-o acoperi
modelând alte stele:
să-ţi ajungă.

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de a-mi rosti numele;
tu preferi vântul
pe care-l investeşti să-mi cânte
rareori
după cum se asociază stelele.

Citesc în calendare,
sculptez frumuseţea,
las loc stelelor
şi-mi iau rămas bun de la tine...

Mugur

STANISLAV KALASHNIKOV


Pentr-un mugur de colindă
dimineţile-s târzii,
albe fire-or să-ţi cuprindă
tâmplele şi alezii
vor cuprinde a ta minte
descifrată-n ierni de joc,
unde mă topesc cuminte
printre patimi şi noroc.

Pentr-un ceas de tăinuire
cu secundă prinsă-n nimb
am sortit iernii iubire
scursă în al frunzei limb
ruginită de cu toamnă,
o copilă de pripas,
când a vântului aramă
îmi furase cânt din glas.

Pentr-un mugur de colindă
aş pleca definitiv
în a apelor oglindă,
ca să nu mai ai motiv
a căta în ochi de zare
irişii care au plâns ;
suie pân’ la Carul Mare
să vezi câte stele-a strâns

când lucea în miezul nopţii
dragostea din flori de tei,
iar din focurile sorţii
răsăreau mereu scântei.

Lara Fabian - I didn't come here

Asculta mai multe audio diverse

Aparenţă

sursa foto photodom.com


Azi mi-ai tăcut în frământare,
erai doar vânt, te ştiu prea bine,
iar mâine doar o cuvântare
de ploi se va mai scurge-n mine.

Azi cerului i-am smuls zăpada
şi stelelor le-am dat răgazul
de-a-şi ascuţi-n furtună spada
cu care-mi vor tăia zăplazul.

Nu mai am timp de aşteptare,
secundele se scurg şuvoaie,
azi mi-ai tăcut în frământare
şi-o iarnă-n floare mă îndoaie.

Fierbinte

Eu nu te mai aud
colindă iernile-n desişuri
şi vifore-mi răsună
în frunzişuri;
de ce-ai plecat?
de ce ai scuturat în ochii mei
cu flori de piatră
plecările?
de ce mi-ai aruncat săgeată
spre zările
pe care le doream doar împăcate
cu iarna?
şi unde mi te-ai dus, iubite?
când, arcuite
treceau prin mine gânduri, de sărbători?
cu siguranţă
mi te-ai strecurat printre ninsori
şi niciun zeu cu aripi de mătasă
nu te va alunga
să-mi vii din nou acasă,
odihnă-ţi este neaua cea cuminte,
iar dorul meu
va fi la fel.
Fierbinte.

...this is my winter song to you...>:D<...

Asculta mai multe audio ambientala

Regres

sursa foto photodom.com

elenei mele


Pe umeri mi-ai topit zăpezi
Plâng ploile-n surdină rece,
Iar norii poposesc grămezi
Şi timpul meu prin site trece.

Nu-ţi sunt colind de împrumut
În iarna ce ne-ncearcă pasul,
Adeseori chiar m-am temut
Că-n vifore-mi se pierde glasul.

Tu ai uitat să mă mai cânţi,
Ne fumegă-n privire cerul,
Pe tâmple ne cresc arbori sfinţi
Şi-n ruga lor e tot misterul.

De-i vom tăia din rădăcini,
Vom pierde în neant iubirea,
Iar iernile, în mărăcini,
Vor scrie sângerând pieirea...

Să te ningă

sursa foto photodom.com

Să te ningă iarna-n corzile de viaţă
Risipind în tine mii de fluturi vii,
Purtători de-aripe prinse-n ochi de gheaţă,
Dăruind ninsorii zbor de păpădii..

Să te ningă iarna ca pe-o rugăciune,
Să te scalzi în mine curăţând blestem
Coborât din patimi, lipsit de lumine,
Să-mi atârni de suflet neaua ca totem.

Să te ningă iarna coborând petale
Peste chipu-mi trist şi uitat de zare,
Unde zboară gânduri terne şi banale
Să te ningă iarna ca o aclamare…

Ispita albă

sursa foto photodom.com

Ca o cicoare despletită
pe câmpul verde, fără grai,
zăpada-i pragul de ispită
şi stofa ultimului strai

pe care ţi-l doreai aseară,
când luna-n mreje se prindea,
croind pe ceruri căi de ceară,
iar nopţii chipul de rondea.

Te îmbrăcai cu nonşalanţă
şi friguri te luau de braţ
când te urmam cu eleganţă
albastră, plină de nesaţ,

iar tu, fierbinte-n rădăcină,
cu glasul calm, abia şoptit
priveai spre faţa ei divină
spunând încet : “Cum te-am topit!!!”

În întuneric

În întuneric
vocile capătă armuri oţelite,
uneori devin săbii şi lănci ascuţite
pentru sufletul ce visează
la zboruri

în dreptul meu taie orice avânt
închizând dureri
pe care nici măcar timpul
nu le va mai amăgi
cu uitare

n-am umblat după cuvinte frumoase
cu pereţii frumos spoiţi
şi râzând soarelui de afară;
am căutat cuvinte
care să-mi şteargă lacrimile
din nopţile de nesomn
şi să-mi mângâie neliniştile
când furtunile existenţei
mă traversează

în întuneric
vocile sunt aşa de ascuţite
crude şi nemiloase
acum, însă,
e prea târziu să le scoţi la lumină
...............................
soarele meu a apus de multă vreme...


jason mraz - i`m yours

Asculta mai multe audio diverse