sâmbătă, 15 mai 2010

Predestinat



sursa foto photodom.com


Am răsărit pentru tine
poate prea târziu ca să mă iubeşti
floare
poate prea târziu ca să mă simţi
vânt
poate prea târziu ca să mă auzi
cântec

si-n nelămurirea clipei
am luminat viu botezând cuvântul
c-o iubire
alta decât ţi-ar fi spus-o frunza
alta decât ţi-ar fi rostit-o buzele
alta decât ţi-ar fi mângâiat-o mâinile

am răsărit
ca să mă sting mai mult decât o să crezi că se poate

4 comentarii:

  1. Heeey, am citit una din cele mai bune poezii, așa de dimineață...
    felicitări.

    chiar nu mă deranjează nimic la poezie, nu mă zgârie nicăieri, și curge așa... de la sine.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că azi cuvintele au tăcut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mihai, curge precum sufletul îndrăgostit care se lipeşte, se înalţă mai apoi şi-n cele din urmă se topeşte.
    Mulţumesc de trecere!
    anna

    RăspundețiȘtergere