sursa foto photodom.com
Am răsărit pentru tine
poate prea târziu ca să mă iubeşti
floare
poate prea târziu ca să mă simţi
vânt
poate prea târziu ca să mă auzi
cântec
si-n nelămurirea clipei
am luminat viu botezând cuvântul
c-o iubire
alta decât ţi-ar fi spus-o frunza
alta decât ţi-ar fi rostit-o buzele
alta decât ţi-ar fi mângâiat-o mâinile
am răsărit
ca să mă sting mai mult decât o să crezi că se poate
Las cuvintele sa taca..
RăspundețiȘtergereHeeey, am citit una din cele mai bune poezii, așa de dimineață...
RăspundețiȘtergerefelicitări.
chiar nu mă deranjează nimic la poezie, nu mă zgârie nicăieri, și curge așa... de la sine.
:)
Mă bucur că azi cuvintele au tăcut!
RăspundețiȘtergereMihai, curge precum sufletul îndrăgostit care se lipeşte, se înalţă mai apoi şi-n cele din urmă se topeşte.
RăspundețiȘtergereMulţumesc de trecere!
anna