Ademenitor

sursa foto photodom
























De sub dantela neagră
un fin picior
mai desenează-un pas
tu nu ai glas
şi coapsa mea te-atrage
spre un lăcaş de taină
să faci popas.

carcase strălucinde
cu bronz prea argintate
foşnesc pe sub mătăsuri
cumplit ameţitor
tu le atingi cu teamă
ţi-e inima bătândă
zâmbeşti cu înţelesuri
şi-albastru rotitor.

chemarea mea-i prelungă
iar gestul tău se pierde
în ripsul unui zâmbet
atât de inocent
suflare să-ţi ajungă
în podul unei palme
să-mi mângâi iarăşi ochii
rotundul cel ardent

vom pune pasiune
în pânza înserării
pe tâmpla ta sărutul
pe gura mea cuvânt
pe noi promisiunea
din faldurile zării
că-n seara asta caldă
ne vom iubi zâmbind.