sursa foto photodom
Mai ştii poveste când turnai
peste cuprins şi stele
mai ştii când singur îmi erai
şirag de peruzele?
cu el ades înfăşuram
o noapte prea târzie
cu fir de vis eu o legam
şi strop de poezie.
mai ştii când braţele au strâns
în snopi cuvinte-amare,
când zorii doar cu noi au plâns
de nor şi depărtare?
din lacrimi am ţesut izvor
silabele mărunte
le-am preschimbat în praf de dor
's acuma cât un munte
pe care-l vom sui în mai
când pomii ning cu floare
când mi-aş dori să-ţi spun: Mai stai,
mi-e clipa sărbătoare!
dar nu mai eşti ca altădat'
eu am rămas cu Luna
este târziu şi mi-ai plecat
acum şi totdeauna...
ah...
RăspundețiȘtergere