În cumpăna fântânii adoarme înc-o seară
Îşi plimbă-n vântul rece cuvintele de ploaie
Pe ghizduri lacrimi cântă cu foc iubirea-n vară
Şi-n ramuri de cireş gândul tăcut se-ndoaie.
E clară masca Lunii şi înspre noi priveşte
Cu ochii de vrăjitoare ce-adulmecă furtuna
Torentul de lumină în zare se topeşte-
Un fulger care sparge secunda-ntotdeauna.
Te simt venind spre mine, stingheră ţi-e mişcarea,
Un freamăt te cuprinde, sfios te înconjoară
Mă strigi uşor în noapte, pui într-o stea uitarea
Mi-aşterni în suflet versul şi glasu-ţi mă-nfioară.
Chiar de-o să pleci departe, o să-ţi ascult povaţa
Icoanelor din arbori le voi reda culoarea
Din sufletu-mi fierbinte strigând pe nume viaţa
Voi fi o clipă-aripă, iar tu îmi vei fi zarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu