
sursa foto fotocommunity
Uneori plouă
plouă cu suflet uitat în secunde
plouă cu frământare albă de unde
plouă!
Deseori plouă
plouă cu fulguire albastră de îngeri
plouă şi-n somn cu rest de plângeri
plouă!
Întotdeauna plouă
plouă cu flori topite în vreme
ploile-n mine-au să te cheme
plouă!
Plouă mereu cu ispite-n strigare
plouă absurd a cuvânt de negare
plouă!
Şi uiţi că în zori fruntea-mi udă te cheamă,
ploii din noi şi iubirii să îi dai vamă
când plouă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu