Viu în neclintire

Întotdeauna voi rămâne cântec
de început
de mijloc
sau sfârşit,
întotdeauna voi fi un descântec
pentru un vis
ce se dorea-mplinit!

Tot ce vei vrea să cauţi
printre cioburi
de stea căzută-n palma ta,
tot ce-ţi doreşti
să ne adune-n noduri
va fi doar treacăt
sclipitor de nea.

Ninsori ni se vor perinda
pe chipuri
un timp prea scurt pentru topiri,
îngheţ de măşti
şi doar nisipuri
vor construi din nou iubiri.

Atinge-mi ochii
şi privirea-mi să o culegi
ca pe-un balsam
nu te gândi la fald de rochii
vreau să mai ştii
că te mai am,
că te mai vreau
în capăt de cuvinte,
chiar de mi-e frig
de mi-e pustiu,
că dorul meu va sta cuminte
şi zâmbetu-mi va fi iar viu!