Anna...împlinire

Dac-ar fi să se cearnă viaţa mea precum zăpezile...

Răsuflarea mea doineşte
în tine
certitudinea că ne suntem

împlinirea asta
s-a tivit
cu atâta albastru
încât cerul a uitat să existe

arareori
mai trece pe acolo o pasăre
şi se întreabă
unde i-o fi pierit cântecul?

atunci
dimineaţa îi răspunde
cu mii de glasuri
din scânteile păpădiilor:
Cântecul s-a înălţat odată cu ei!
Priveşte-i!
Sunt îngerii de Lumină!

Vezi?
De aceea nu-ţi pot uita sărutul
lăsat pe sufletul meu văratic
şi aninat acum
de târziul tău prea plin de viscol...