luni, 14 decembrie 2009

Dragostea unui om fără nume


sursa foto deviantart


Am copiat la indigo
dragostea unui om fără nume
nici măcar nu ne tocmisem pentru asta
venise totul
aşa,
într-o doară,
într-o dungă de tăcere,
pe-o buză de dimineaţă
la margine de nestare

acolo sufletele îşi dau bineţe,
cântecele se înalţă
în coşul pieptului
şi păsările construiesc zboruri

Am copiat la indigo
dragostea unui om fără nume
ca să trimit scrisori anonime
către frunze
ivite în primăveri
şi scuturate în toamne

atunci când nu voi mai fi,
să mă-nvelească
cu dragostea unui om fără nume...

2 comentarii:

  1. dragostea unui om fara nume
    e dragostea dupa lumina
    vrerea ca suntem efemeri
    in locul
    in care
    sufletele
    cersesc unul altuia
    lumina
    pentru clipa lor
    de adevar...

    :), mini

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi când soseşte clipa, un glas afirmă:"E prea târziu, e prea târziu,", de parcă doar el ar hotărî...

    RăspundețiȘtergere