sâmbătă, 12 decembrie 2009

Marmură


sursa foto deviantart

În regatul trupului meu
vinovăţia n-are nume
de noroi
şoldul e trunchi
şi umărul ramură

dincolo de unduire
e freamăt şi zbucium

cuvintele se anină
în vâlvătaia părului
iar dorinţa
e zborul ideii de mine

În regatul trupului meu
truda capătă aromă de extaz
şi cunoaşterea e adiere

doar câte o şlefuire
mai tulbură somnul coapselor
pe care mâinile
au lăsat un vaier prelung!

De atunci, marmura plânge...

3 comentarii:

  1. O postare care îmi place, o plăcută armonie între text și fotografie. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. e o surpriză pentru mine venirea ta aici...

    RăspundețiȘtergere