Acasă

sursa foto deviantart

Plutea-n tăcere clopot al furtunii
Şi-n vatra fumurie trosneau lemne
Pe la vecernii se-ndesau bătrânii
S-asculte în genunchi ruga pesemne

Colindele-şi goliseră rostirea
În cetini conuri răsunau de vânt
În ţărnă crucile-şi purtau menirea
Ducând cu ele preţ şi legământ.

Iar dincolo de cumpăna fântânii
La prispa cu zăpadă aşternută
Te-aşteapt-o maică şi-n argintul Lunii
Preasară iar poveste neştiută.

Deschide braţe large şi primeşte
Sărutul blând pe fruntea-ţi ostenită
Du-te-n odaie-acum şi povesteşte
Pe unde-ai fost, că-i maica ta iubită.

Şi-adormi uşor cu lacrimă sub gene
Copil tu eşti în casa părintească
Un An mai nou şi-arată acum semne
Rugând pe Dumnezeu să ne iubească!