M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
într-o zi
când îngerii îşi uitaseră acasă
aripile
furasem ceară
din muguri de lună
şi hotărâsem
să mă-ncurc
printre picioarele lor
să le lipesc aripi noi
poate aşa
niciun bărbat,
dar absolut niciunul
nu va şti când să ardă
şi când să se-aprindă.
M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
pentru totdeauna
şi să-mi port parfumul
indiferent de anotimp
de târziu sau devreme
petrecut în mine, în ea sau în tine.
M-am gândit
să mă-mbrac în femeie
pentru seninătatea privirii
în care se oglindesc
stropii de ploaie
ori lacrimile fiecărei dimineţi
în care
îngerii îţi şoptesc
că eu sunt doar o femeie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu