duminică, 11 aprilie 2010
Singurătate în doi
sursa foto еЛена Бурковская
E dimineaţa asta candrie
ca un şcolar
ce-şi ascunde roşeaţa când minte
tu nu mai eşti rouă
eu nu mai sunt cuvânt
între noi, doar clipa răsunând a veşnicie
întuneric de ziuă
şi lumină de noapte
stări în care niciodată nu vei şti
cum să mergi
asta pentru că eu nu-ţi voi fi
nici azi
nici mâine
nici eternitate
în toate va rămâne doar singurătatea
pedepsită să devină
tovarăş cu trecerea noastră prin lume
de ieri
alaltăieri
dintotdeauna..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
deprimanta povestea
RăspundețiȘtergerecelor doi care se cunosc
se stiu
dar pe vecie nu se intalnesc
cu atât mai mult cu cât trebuie suportată!
RăspundețiȘtergere"intuneric de ziua/lumina de noapte.."/
RăspundețiȘtergereireversibile antiteze..din nefericire, nu sunt doar metaforele tale.
Dincolo de poem, realitate isi are proza ei. Dura..
O noapte linistita!