sursa foto Alexandru Vasilenko
Am înmulţit apa de izvor
cu încă o ploaie de lacrimi
ca să pot renaşte din gura stâncilor
mai nouă decât primăvara
ce-ţi curge în palmele verzi
n-am cunoscut frunza
când se aşternuse peste pleoape;
mă temeam de umbre
ca o ciută ieşită să se-adape
în curgeri de cuvinte
şi dacă nu te-aş fi ştiut pe de rost,
aş fi rămas doar un fir de argint
rătăcit pe buză de pădure
aşa,
mă scurg în albii de poem
şi cânt uneori în ploi de lacrimi pentru tine..
frumos!
RăspundețiȘtergerefelicitări.