joi, 8 aprilie 2010
Noduri
sursa foto Morteza Katouzian
Sunt înnodate stări de linişte absurdă
secretele se-ascund în aspre văgăuni
în adevăr ne zace starea tot flămândă
şi aşteptăm zadarnic ivirea de minuni
Viori de gând subţire tac în taină crudă
le umblă primăvara prin cotloane mii
ameţitor, un ultim cântec ne inundă
cu ploi de strigăt rece, cu ploi de păpădii.
Azi nu-ţi pot descheia fiinţa-ntunecată
E prea legată-n vremuri, în veacuri care ard
Licoare să mai beau, de dragoste curată
Când va veni lumina pe faţă-mi, ca un fard.
Colind în rădăcina ce va urca în timp
mă-nalţ din lutul serii spre lucire grea
ca o icoană trudindă-n rugă de-anotimp
cer frunzei închinare şi cerului o stea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu stiu cine pe cine implineste,
RăspundețiȘtergerepoemul' curge' , contopindu-se cu linistea fotografiei.
Sau , din privirea ei aluneca , sfredelitoare , intrebari" ploi de strigat rece, cu ploi de papadii".
E mai degrabă trudită de aşteptare, de căutări, de osânda la care e supusă pe întreg drumul...doar nodurile o mai ajută să păstreze ceva din ceea ce a avut!
RăspundețiȘtergere