Nebunie

sursa foto photodom.com



















M-aruncă primăvara în delir
funebru dans îi scriu pe frunte
din muguri, răzvrătit fachir
se-aruncă-n serile mărunte

popas pe colţul crud de lună
astenic gest de neascultare
topind lumina mea nebună
într-o corolă de ninsoare

mă ning, povară unei clipe
şi-mi răsucesc pe trup uitare
duc primăvara pe aripe
spre zonele crepusculare

bolnavă, trecerea spre tine
aruncă scrieri lacunare
e aberant! privesc în mine
doar crude semne de-ntrebare

şi–nnebunesc prinsă-ntre gratii
de crengi scorţoase şi hulpave
mai las trecutului prin graţii
cuvinte goale şi trândave...