miercuri, 28 aprilie 2010
Nu vei veni!
Nu vei veni, o ştie chiar şi vântul
ce-ţi rătăcea printre ninsori
nu vei veni, vei atârna cuvântul
şi-l vei seca de multe ori
În vechi firide vei arunca uitare
la margine de drum un pas
prin dorul meu croind verde cărare
şi-n bucurii un scurt popas!
Din Lună ceruită plânsul curge
pe un tăpşan cu păpădii
din palme reci o mângâiere scurge
dorinţa de a spune: Când mai vii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ba am sa vin
RăspundețiȘtergeresa-ti trec pridvorul
sa-ti smulg din zambet
un zuluf de floare
sa-ti depan din amintiri dorul
sa-ti dau prilejul
sa zambesti la soare.
Si am sa stau
sa-ti readun speranta
sa-ti resadesc in soapta clipa
sa-te invat ce-i toleranta
departarilor care ne uita...
sa cer-clipesti senina fara stele
in noaptea in care vom fi noi ca ele
sa fei-n tine doar iubire
fara de clipa inutile.
Tristete senina. Nu credeam ca poate fi..se revarsa in scurt popas , din palme reci acel 'nu vei veni'..invaluit in haina sperantei-' cand mai vii'?
RăspundețiȘtergereVise in tapsan de papadii!
1 Mai cu stropi de roua
RăspundețiȘtergereSi cu razele de soare
In suflete sa va ploua
Cu iubire si candoare!