Nu vei veni!

Nu vei veni, o ştie chiar şi vântul
ce-ţi rătăcea printre ninsori
nu vei veni, vei atârna cuvântul
şi-l vei seca de multe ori

În vechi firide vei arunca uitare
la margine de drum un pas
prin dorul meu croind verde cărare
şi-n bucurii un scurt popas!

Din Lună ceruită plânsul curge
pe un tăpşan cu păpădii
din palme reci o mângâiere scurge
dorinţa de a spune: Când mai vii?

Dezlipire

sursa foto photodom.com




Nu te-am mai prins de mână
simţeam că dansul ăsta e ultimul
vals pe care îl mai port sub tălpi
mă durea pământul călcat
şi cântarea străpunsă de ploaie

o rochie prea ruptă
pentru o regină stinsă
se agăţase-n ramul de cireş
neînflorite cuvinte
ca mugurii ce dorm în seri
pierdute în visări

nu te-am mai prins de mână
nuntirea noastră
era doar efemerul din primăveri
prea încercănate
să ne mai poată zâmbi

de câte ori deschis-am ochii
spre izvoare
să prindem glasuri din chemări
tămâiate cu parfum de petale

nu vei şti

ninsorile sunt atât de aproape
doar ele ne mai ţin de mână
pe amândoi...

De-ai vrea

sursa foto pixdaus.com




















Iubeşte-mă ca pe-o promisiune
pe care primăvara ţi-o aşterne
întâmplă-te spre mine o minune
ninsoare de iubire ce se cerne.

Iubeşte-mă ca pe un ţărm de mare
ce-ţi odihneşte răsuflarea tristă
întâmplă-te în albatroşii care
mi-arată că singurătăţi există.

Îmi sângerează sufletul când ţipă
orbecăind prin vechi uitări absurde
din ceruri linişti mă privesc în pripă
apoi se-ascund în ale mării unde.

În labirinturi eşafoduri suie
pe trepte de tăcere moare viaţa
tu nu te-ntâmpli şi în mine cuie
găsesc sălaş când plânge dimineaţa.

Iubeşte-mă ca pe-o lumină ştearsă
din calendarul cu magnolii albe
aruncă-n urna cu iubire arsă
zădărniciile cuprinse-n salbe.

De-ai vrea

sursa foto pixdaus.com







Iubeşte-mă ca pe-o promisiune
pe care primăvara ţi-o aşterne
întâmplă-te spre mine o minune
ninsoare de iubire ce se cerne.

Iubeşte-mă ca pe un ţărm de mare
ce-ţi odihneşte răsuflarea tristă
întâmplă-te în albatroşii care
mi-arată că singurătăţi există.

Îmi sângerează sufletul când ţipă
orbecăind prin vechi uitări absurde
din ceruri linişti mă privesc în pripă
apoi se-ascund în ale mării unde.

În labirinturi eşafoduri suie
pe trepte de tăcere moare viaţa
tu nu te-ntâmpli şi în mine cuie
găsesc sălaş când plânge dimineaţa.

Iubeşte-mă ca pe-o lumină ştearsă
din calendarul cu magnolii albe
aruncă-n urna cu iubire arsă
zădărniciile cuprinse-n salbe.

Nebunie

sursa foto photodom.com



















M-aruncă primăvara în delir
funebru dans îi scriu pe frunte
din muguri, răzvrătit fachir
se-aruncă-n serile mărunte

popas pe colţul crud de lună
astenic gest de neascultare
topind lumina mea nebună
într-o corolă de ninsoare

mă ning, povară unei clipe
şi-mi răsucesc pe trup uitare
duc primăvara pe aripe
spre zonele crepusculare

bolnavă, trecerea spre tine
aruncă scrieri lacunare
e aberant! privesc în mine
doar crude semne de-ntrebare

şi–nnebunesc prinsă-ntre gratii
de crengi scorţoase şi hulpave
mai las trecutului prin graţii
cuvinte goale şi trândave...

Într-un han...

sursa foto phododom.com

În hanuri de gând
am poposit astă noapte
mi-era gâtul uscat
şi-am cerut ca să beau
căni de şoapte
cât de mult îmi lipseau
cuvintele-struguri
rătăcite prin vii
ce n-au mai prins muguri

în hanuri de gând
mi-am găsit astăzi tihna
pe-o pernă de flori
cu tiv de mohor
mi-am tors, în amurg
din clipire şi dor neodihna
cât de mult îmi lipseau
cuvintele-floare
glasul tău ruginit
într-un val de-aşteptare

nu-i aşa că-i târziu
să te caut în în gânduri?
nu-i aşa că mai pot rătăci
ca un trist călător
printre rânduri?
te aştept într-un han
ca să bem din potire de lună
argintate în seri de topaz
şi scăldate-n lumină!

Test

sursa foto photodom




Chiar de n-am să mai fiu
voi ruga primăvara să-ţi fac-un crochiu
cu o floare-n rever de cais
platinată
şi c-un vis răsturnat
pe-o prelată de verde-ntinată
cu un zâmbet de-al meu
şi atunci curcubeu
rătăcit pe o schiţă făcută în grabă
va fi doar un pretext să priveşti
ce şaradă am fost!
fără rost, aş fi spus
tu ai râs
şi-ai turnat picătură de negru-muştar
pe-o petală
ca să vezi dacă sar
dintr-o floare
în care
cuvinte de jar
s-au topit într-o seară
uite, vezi ce amară ţi-am fost?
de ce oare m-ai rupt fără rost?

n...

sursa foto photodom.com


Ai idee cum e dihania asta de suflet?
E ca un ştiubei gol
din care au fugit albinele de cuvinte
roiseră mult prea departe
în ţinuturi străine
şi pline de mlaştini
cât noroi să le acopere oare pe toate?
cât negru pământ
să le umple gurile căscate după
dragostea ta?
de parcă nu ţi-aş fi fost de ajuns sare
sare crudă lipită de stâncă
şi scursă de apă
în aşteptarea luminii
ai idee cum e dihania asta de suflet?
monstruos de hulpavă
ca o epavă ce-şi adăposteşte rugina
în dinţii cu care a rupt rădăcini
şi-acum doarme
flămândă de viaţă ascunsă în melci
răsuciţi şi nebuni
de parc-ar fi vrut în spirale să prindă
un ultim cuvânt rătăcit
poate două
chiar dac-o să plouă
niciodat’ n-ai să ştii ...c-am iubit!
Niciodat’ pe din două!

Nu-s!

sursa foto Elena N. Kozlova



















Nu poţi fi indiscret!
Azi ţi-am lipsit
în mod concret
am plecat simplu
fără să clipesc
având în buzunar
intenţia să strălucesc.
şi prins de nimfe,
nimic n-ai observat.
păcat!
că am lăsat pe-un scut de frunză
sărut dulceag
cules şoptit de pe o buză
nu l-ai văzut
l-ai fi gustat ca pe o fragă
gândindu-te cum faci mereu
spunând:
-Mi-eşti dragă!
Şi nu pot să-ţi mai dau niciun desen
e prea târziu
azi ţi-am plecat
iar locu-i prea pustiu
îţi voi schiţa cu zâmbete de sus
când mă vei căuta în zori
prin flori
şi-ţi voi striga:
-Aicea nu-s! Aicea nu-s!

Şi stelele mor!

Te-am dat iubite cu var
voiam să-ţi acopăr
un umăr hoinar
cu o stea
să prindă pe tine contur
un cer de opal
din care să fur
câte-o şoaptă
sau poate o lună frumoasă
să pot s-o aduc
de mai vrei
la mine acasă
Dar vag orizont
o linie neagră trasează contur
pot să-ţi jur
că albul din mine
e-acum doar o stea
se stinge încet
-e dragostea mea!

Ape

sursa foto Alexandru Vasilenko



Am înmulţit apa de izvor
cu încă o ploaie de lacrimi
ca să pot renaşte din gura stâncilor
mai nouă decât primăvara
ce-ţi curge în palmele verzi

n-am cunoscut frunza
când se aşternuse peste pleoape;
mă temeam de umbre
ca o ciută ieşită să se-adape
în curgeri de cuvinte

şi dacă nu te-aş fi ştiut pe de rost,
aş fi rămas doar un fir de argint
rătăcit pe buză de pădure
aşa,
mă scurg în albii de poem
şi cânt uneori în ploi de lacrimi pentru tine..

Mărginire

Asculta mai multe audio Muzica



Cuvintele mele n-au înmugurit
stau cuminţi pe ramuri de aşteptare
şi sorb din azur de apă
curgând prin albii străvechi de iubire

sentimentul ăsta încă năruie valul
scoicile râd în perlă de sens,
iar stâncile zâmbesc
cu porniri ascunse

ele ştiu că veşnicia se pierde
spre înalturi,
acolo unde îngerii
sunt doar scuturare de clipă
coborând pe pământ
într-un zbor de pasăre călătoare

când mă vei ţine în braţe
vei înţelege de ce ideile
sunt iluzii dulcege
în praguri de năzuinţă

poate de aceea
zborul de îngeri e sublim,
iar trecerea mea
doar mărginire...

Singurătate în doi

sursa foto еЛена Бурковская

E dimineaţa asta candrie
ca un şcolar
ce-şi ascunde roşeaţa când minte

tu nu mai eşti rouă
eu nu mai sunt cuvânt
între noi, doar clipa răsunând a veşnicie

întuneric de ziuă
şi lumină de noapte
stări în care niciodată nu vei şti
cum să mergi

asta pentru că eu nu-ţi voi fi
nici azi
nici mâine
nici eternitate

în toate va rămâne doar singurătatea
pedepsită să devină
tovarăş cu trecerea noastră prin lume

de ieri
alaltăieri
dintotdeauna..

Noduri

sursa foto Morteza Katouzian






















Sunt înnodate stări de linişte absurdă
secretele se-ascund în aspre văgăuni
în adevăr ne zace starea tot flămândă
şi aşteptăm zadarnic ivirea de minuni

Viori de gând subţire tac în taină crudă
le umblă primăvara prin cotloane mii
ameţitor, un ultim cântec ne inundă
cu ploi de strigăt rece, cu ploi de păpădii.

Azi nu-ţi pot descheia fiinţa-ntunecată
E prea legată-n vremuri, în veacuri care ard
Licoare să mai beau, de dragoste curată
Când va veni lumina pe faţă-mi, ca un fard.

Colind în rădăcina ce va urca în timp
mă-nalţ din lutul serii spre lucire grea
ca o icoană trudindă-n rugă de-anotimp
cer frunzei închinare şi cerului o stea

Răscolire

sursa foto Morteza Katouzian






















Nu te prelinge
mai lasă-mă-o clipă să gust
sărutul din floare de vişin
cu iz acrişor ca de must.

Şi nu te stinge
mai lasă-mă-n galben să văd
un braţ ce se-ntinde spre mine
să pot afirma: E prăpăd!

Azi nu mai pot frânge
din visuri se ţes răni adânci
în lut mă ascund uneori
deşi gheara-ţi strigă în stânci.

Început...

sursa foto pixdaus.com

Născut în zori de primăvară
Dăduse mâna c-un april
În buzunar albit, în seară,
Croise visul de copil


Un mugure prea roz, serafic,
un univers de rod plăpând
scria-ntre file gând tomnatic
de soare se ştia flămând.

Lumina-i străjuia o geană
Iar vântul îi cânta uşor
Ispita-i presăra pe rană
Miros de câmp adormitor

Când brâu de verde-ncinge iară
un trup de ceară sidefiu
e semn că sun-a primăvară
că mugurele-i încă viu...

El...

Chipul Lui Iisus In Pictura Lui Ocampo

View more presentations from DUMA CORNEL LUCIAN http://teacherluciandumaweb20.blogspot.com/.

Rugăminte

sursa foto photodom.com

Te mai ştiu o amintire
seara-n felinar de Lună
când în pagini de psaltire
mi se-aşterne-o noapte bună!

Scrie-mi file de poveste
cu o zână fermecată
aminteşte-mi că nu este
o cetate ferecată

ea-şi deschide suflet verde
primăverii cu petale
în lumină iar se pierde
printre fulgi de abur moale

şi din zarea pământie
smulge versul tău cuminte
îl preface-n ciocârlie
ca în veri să mă încânte

de-ţi sunt paşii a plecare,
lasă-mi semne ici, în palme,
oricât mi te-ai duce-n zare
tu eşti visul ce m-adoarme!