sacadat

1.hai să vorbim despre fluturi, despre măiastră împletire de lumină ochi înfloriţi în vitralii ce linişte se înalţă pe ziduri urcăm sub moloz aruncăm vina că frica ne poate umple câteodată măduva oaselor cel puţin mie un tipar cu cerneală aruncată cum bătăile inimii se aud în noapte ce singură sunt

2. simt mâna femeii fetidă atingere pentru mintea care te vrea doar a ei exacerbat egoismul meu din iubire bolnav spune vocea se închid între acolade atâtea întrebări încurc semnele spre rezolvare drumul meu răscoală înăbuşită ea vede macii eu sângele şiroind în lacrima stinsă pe colţ de noptieră ochelarii tăi opace ferestre spre minele de argint în piele respiră blue&white

3. halucinant memoriile istorisesc motive poţi găsi căi pentru seismice mişcări niciodată pământul sub tălpi de cuvinte nu va mai fi la fel nici eu nici tu nici fluturii mei albi fluturii mei negri pe balansoar pipa aruncă fumuri gângave cum îţi tremură degetele pe sfârcul luminii rotunde - gură de foc mistuind singura noapte înstrăinată de vocale

4. A... n... a...