ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
sâmbătă, 8 iunie 2013
îmi iau libertatea...
să iubesc răzvrătit ca o apă în căutarea malului pas neumblat în depărtarea apropierii tale ne-mpăcată pentru atunci când ieri va fi un mâine în care deltele vor fi simple tăceri de sălcii împiedicate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu