Întâmplător îmi construisem un zbor
ostil, cerul îşi pusese palmele la ochi
fără lumină clorofilele dorm împăcate
în pacea fotosintezelor adulmecând printre
fâlfâirile noastre
câtă secetă să îndure
primăverile din ochii mugurilor?
câtă aripă să-mi crească
pe stinghiile gleznelor cu inserţie
de mers şchiopătat?
un rid se apleacă
să-mi scuture obrazul de plâns
zborul meu începe cu tine
pe schelele lui am răsturnat obişnuinţa
de-a te avea piatră de încercare
pentru fiecare prăpastie albastră
scăldată de întoarceri într-un punct
pe linia morţii
testamentele devin fluturi
iar cuvintele dalta ce retează
construcţia unui zbor frământat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu