În lumina dragostei tale
mă scald în nopţile întomnate
când pietrele tac
şi delirul e stare de graţie!
Dacă voi pleca acum,
pântecul ploii va gusta noroiul
fără mine
fulgerul orb
tunetul mut
furtuni în repaus
ploile vin şi pleacă
doar tu rătăceşti conspirând
în spatele umbrei
povară crucilor
pierdute-n icoane de stâncă.
atâtea doruri am primit
mi le lăsase vântu-n zbor
acum sunt stâlpul de granit
iar tu eşti visul călător..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu