Dăltuire

M-ai cioplit din lumină
fulgerând
în noaptea veşniciei

taina focului topise distanţa
dintre datină şi lege

zăvorâtă-n stele
dragostea nu cunoaşte faţa
,,pietrei” din care m-ai zămislit
cioplitorule!

străin
suind trepte de întuneric
în căutare absurdă
dalta îmi retezase aripile
iar tu o mânuiai
strivind adevărurile

nu mai privi statuile reci

aşterne-ţi urechea
în pridvorul izvoarelor
şi vei auzi strigătul meu.