mai suplă decât o dimineață de ianuarie

se strecoară viața printre ziduri
trece aproape nevăzută
acolo unde se sfârșește nedumerirea
începe înțelegerea
că oricât te-ai ascunde prin fante
nu scapi
ea te fumează lent
unghiul din care te privește fără s-o vezi
e unic
n-o ghicești
n-o poți controla
ea te mânuiește ca pe o țigară subțire
în timp ce pleoapa nopții
acoperă numele tău
din care literele se scurg -
umbre peste veacurile rămase fără scalp