inima asta e un pumn de cârpe
strânse într-o batistă roșie
mă locuiește cuminte în partea stângă
în ea torn zilele și nopțile
frica devine un motiv să-mi spun
că nu mă pot opri aici
că viața asta de actor e o nebunie frumoasă
că nebunii ca mine vor sări gardul
să umple câmpia
să îmbrățișeze copacul
să muște stelele de piept
să înalțe avioane de hârtie
până acolo unde păsările nimănui
spun povești de iubire
fără final
dacă nu pleci din mine, e bină să rămân tot timpul "acasă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu