miercuri, 4 noiembrie 2009
Nedumeriri
sursa foto deviantart
Scrisul meu nu va muta ţărmurile
e prea hilar să arunci slove
doar ca să placi
deşi cerneala te trădează
ca să goleşti o călimară
trebuie să moi vârf de întâmplare
clipă de clipă
consecvenţa va fi un factor stabilizator
de altfel nepăsarea
nu e utilă atunci când
umbrele se joacă pe ecran
iar cronicile se scriu la întuneric
jocurile hibride ne oferă
roluri sordide
fapt pentru care mânjim cu ceneală
măşti ce se voiau doar strălucitoare
scrisul meu nu va muta ţărmurile
şi nici munţii împovăraţi de zăpezi
acolo iubirile glăsuiesc
din fluier
nedumeriri risipite-n obraji de floare-de-colţ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
scrisul tau muta suflete
RăspundețiȘtergeredin loc in loc presarandu-le
neintelese cuvinte
scrisul tau
se-ntinde alb
pe-o coama de rasait
cand visele
nu sunt de-ajuns
pentru o viata
aievea
:), mini
scrisul meu e muţenia lutului alb
RăspundețiȘtergerece se lasă modelat de olar
uite, în vasul ideii
câte flori mi s-au strâns!
mulţumesc, Mirela.
Uneori cuvintele pot muta muntii si tarmurile (fie ele si unele metaforice) - lucru util mai ales atunci cand nu prea-ti place peisajul :)
RăspundețiȘtergereDar poate e vorba de muntii de tristete ai cuiva, sau de tarmul pe care a esuat o inima ranita, atunci se pot face totusi multe, si cuvintele - venite din suflet, pline de bunatate sau de dragoste sau de intelepciune - pot sa schimbe ceva in bine - mai ales cand exista o dorinta in acest sens.
Ma bucur ca fotografia mea cu floarea de colt si-a gasit o utilitate in poezia ta.
(desi poate n-ar strica sa mentionezi si numele autorului cand folosesti poze facute de altcineva - si nu doar sursa fotografiei. Eu nu degeaba imi pun numele pe ale mele :D )