miercuri, 4 noiembrie 2009

Nedumeriri




sursa foto deviantart











Scrisul meu nu va muta ţărmurile
e prea hilar să arunci slove
doar ca să placi
deşi cerneala te trădează

ca să goleşti o călimară
trebuie să moi vârf de întâmplare
clipă de clipă
consecvenţa va fi un factor stabilizator

de altfel nepăsarea
nu e utilă atunci când
umbrele se joacă pe ecran
iar cronicile se scriu la întuneric

jocurile hibride ne oferă
roluri sordide
fapt pentru care mânjim cu ceneală
măşti ce se voiau doar strălucitoare

scrisul meu nu va muta ţărmurile
şi nici munţii împovăraţi de zăpezi
acolo iubirile glăsuiesc
din fluier
nedumeriri risipite-n obraji de floare-de-colţ.

3 comentarii:

  1. scrisul tau muta suflete
    din loc in loc presarandu-le
    neintelese cuvinte
    scrisul tau
    se-ntinde alb
    pe-o coama de rasait
    cand visele
    nu sunt de-ajuns
    pentru o viata
    aievea

    :), mini

    RăspundețiȘtergere
  2. scrisul meu e muţenia lutului alb
    ce se lasă modelat de olar
    uite, în vasul ideii
    câte flori mi s-au strâns!

    mulţumesc, Mirela.

    RăspundețiȘtergere
  3. Uneori cuvintele pot muta muntii si tarmurile (fie ele si unele metaforice) - lucru util mai ales atunci cand nu prea-ti place peisajul :)

    Dar poate e vorba de muntii de tristete ai cuiva, sau de tarmul pe care a esuat o inima ranita, atunci se pot face totusi multe, si cuvintele - venite din suflet, pline de bunatate sau de dragoste sau de intelepciune - pot sa schimbe ceva in bine - mai ales cand exista o dorinta in acest sens.

    Ma bucur ca fotografia mea cu floarea de colt si-a gasit o utilitate in poezia ta.

    (desi poate n-ar strica sa mentionezi si numele autorului cand folosesti poze facute de altcineva - si nu doar sursa fotografiei. Eu nu degeaba imi pun numele pe ale mele :D )

    RăspundețiȘtergere