ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
joi, 14 ianuarie 2016
la ultimul semafor, am hotărât să trec strada
de fiecare dată culoarea era roșie
nu mă interesa
dacă vreo mașină avea să-și încerce dinții
în pielea mea
nici câți ani avea șoferul
ori cum se numea iubita lui din dreapta
în fond nu mă interesa nici câte minute
avea să mai clipească în ochiul meu
imaginea ta din oglindă
zâmbeai neștiutor duhnind a dragoste sfărâmată
în timp ce eu, suspect, credeam că pot continua
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna
RăspundețiȘtergereLa multi ani
N-am mai trecut pe aici
Stiu ca intr-o dragoste 'interzisa' ai cel mai mult de suferit si nu ramane decat sa vezi ca intr-o oglinda chiar si retrovizoare
La mulți ani, Anca...uneori ni se interzice să iubim, aparent fără motiv
RăspundețiȘtergere