prin dreptul unei inimi poetul mângâia pietrele şi odihnea în buzunarul cu amintiri toate anotimpurile deseori supărat lua creionul şi mă linia albastru eu - pasărea aerului său de sihastru rătăceam prin cântec scufundând în fântâni frunzele toamnelor şi zăpezile iernilor timid de subţiri apoi mă colora fum ca o depărtare unde întrebările aleargă cum caii sălbatici umplu câmpia |
duminică, 9 martie 2014
trecător ca o apă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
pretty nice blog, following :)
RăspundețiȘtergereFaptul ca exista cineva care te creioneaza imaginar, care iti cunoaste toate "anotimpurile" este un lucru bun. Inseamna ca stii ca o fiinta stie de tine
RăspundețiȘtergereE mai greu atunci cand ai dovezi ca nu vrea sa stie nimeni de tine...
apător ca o trecere...abur zbor, vapor...
RăspundețiȘtergereBlog encantador,gostei do que vi e li,e desde já lhe dou os parabéns, também agradeço por partilhar o seu saber, se achar que merece a pena visitar o Peregrino E Servo, também se desejar faça parte dos meus amigos virtuais faça-o de maneira a que possa encontrar o seu blog,para que possa seguir também o seu blog. Paz. António Batalha.
RăspundețiȘtergere