îmi veți spune

că mi-am îmbrăcat prea devreme haina de însingurată că ochii fluturilor nu-s decât niște închipuiri în care-mi ascund fricile (poate de aceea nu strivesc niciodată în palme zborul) că zâmbetul meu a rămas inert pe dalele unde pasul poetului coboară arar spre faleză și-am să vă cred pe drept cuvânt că m-am înserat timpuriu și-n vânătul zilei mi-am găsit liniștea (în fond nu-s datoare decât c-o moarte) îmi veți spune că m-a iubit și că-n bucuria amiezelor sale te iubesc-ul era pandantivul suspendat de aerul mansardei de data asta permiteți-mi să nu vă cred "more than words"