de el - omul însingurărilor mele din cuvântul lui biciul se face vânt șuieră vocale și fiecare poem pe care mi l-a scris nu-i decât o rană în sufletul ca un câmp de bătălie unde mor macii sub secera vorbei ascundeți-mă sub geana unei sălcii când fluviul sclipește pe dunga unei raze rătăcite să mă scutur odată cu frunza când toamnele nu mai au răbdare și brumele se sting trecând nepăsătoare iar dacă nopțile mele se vor umple de strigătul lui spuneți-i c-am plecat să caut partea inimii pe care doar noi doi o locuiam |
duminică, 9 martie 2014
ascundeți-mă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu