strânsese pumnul

poate pentru fiecare încrâncenare lăsată de viață în tomul cu file fără număr nimeni nu știa câte pagini povestesc despre ea nimeni n-o cunoștea îndeajuns ca să poată spune e vinovată ochii ei scuturând lacrimă în fluviu cum o toamnă își rătăcește frunza în pulberea drumului glasul stins - flaut vechi într-o lume surdă și necunoscătoare mâna ei - adevăr împrumutat fiecărei atingeri dacă o veți întâlni în statornicia unei treceri scrieți un cuvânt pentru fiecare ecou de lumină pe care l-ați simțit când destinul v-a adus în preajma ei și-atunci alungarea îi va fi mult mai ușoară...