parcă

desprinsă de ceață
mă regăseam
umbră mestecată de lumină

aerul femeii rătăcind prin tranșee
cu ranița înțesată de iubire
și zgomotul surd
rătăcind peste malul de pământ
se lipeau de trupul căutând adăpost

încă singură
încă salutând statui cu brațe căzute
darul îmbrățișării uitat în bătaie de foc
pasărea fără cântec
uitată sub bluza femeii asudate de frică
șuier de vânt și frigul
parcă desprins din iarna ultimului război
ultima silabă întoarsă
te...